Când ne uităm la peisajul creștin de astăzi, vedem multe biserici care fac lucruri grozave pentru Dumnezeu – oamenii îl găsesc pe Hristos și sunt botezați, întâlnirile de rugăciune scad binecuvântările lui Dumnezeu și un spirit de dragoste străbate atmosfera. Duhul lui Hristos este în acele biserici și emoția este în aer. Dar putem vedea și câteva biserici care, probabil, îi dau lui Iisus Hristos un nume rău. Sunt călduți și îl dezonorează pe Domnul datorită acțiunilor și atitudinilor lor. Semnele inevitabile că Duhul lui Dumnezeu stăpânește sunt absente; de fapt, un frig spiritual de moarte umple aerul. Apostolul Pavel a spus bisericii din Efes: „Nu vă beți de vin, ceea ce duce la desfrânare. În schimb, fii umplut cu Duhul ”(Efeseni 5:18). Dacă toți creștinii ar fi fost deja plini de Duh în orice moment, de ce ar exista această poruncă puternică de la Pavel? În doar câteva versete dinaintea acestui lucru, Pavel a spus: „Fii foarte atent, deci, cum trăiești – nu la fel de neînțelept, ci la fel de înțelept, profitând de toate oportunitățile, pentru că zilele sunt rele. De aceea, nu fiți nebuni, ci înțelegeți care este voia Domnului ”(5: 15-17). Se pare că Pavel spunea că trebuie să continuăm să fim controlați de Duh, dacă vrem să trăim cu înțelepciune, să înțelegem voința Domnului pentru viața noastră și să profităm la maximum de fiecare ocazie. Dacă nu suntem controlați de Spirit, vom pierde să fim ceea ce Dumnezeu dorește să fim. Iată deci întrebarea: Dacă Biblia arată clar că a fi controlat de Duh este atât de vital, ce ne împiedică pe mulți dintre noi să ne predăm pe deplin Duhului Sfânt? Unii dintre noi se tem să ne deschidem către Duhul Sfânt pentru că preferăm să rămânem sub control. Este de înțeles. Ne preocupă autoconservarea, așa că renunțarea la control poate fi înfricoșătoare. Ironia vieții pline de Duh este că trebuie să renunțăm la putere pentru a dobândi o putere mai mare. De câte ori în mersul tău creștin ai ajuns într-un loc în care te-ai chinuit să faci ceva, așa că tocmai ai încercat mai mult? Dar creștinismul nu este o religie de efort de sine, ci mai degrabă una de putere – capacitatea și puterea Duhului. „Căci Dumnezeu este cel care lucrează în tine pentru a vrea și a acționa pentru a-și îndeplini scopul bun” (Filipeni 2:13).
Devoțional 33 Admin 05.Decembrie.2020 Comentarii (0)
Trebuie să te autentifici pentru a publica un comentariu.