• Librarie crestina

Valea Acor

emec (‘ēmeqacor (’aḵôr)

Astăzi vorbim despre Valea Acor (Ios. 7), menţionând că relatarea despre această vale nu demonstrează numai cât de subtil ne prinde păcatul, dar ne arată, de asemenea, şi consecinţele păcatului.

În primul rând, păcatul ne înfrânge. Aşa cum am observat ieri, Israelul nu s-a bazat pe Dumnezeu, ci pe propria înţelegere şi apreciere a situaţiei şi astfel a luat o mică armată „aproape trei mii de oameni” în lupta cu cetatea Ai (Ios. 7:4). Rezultatul acestei atitudini, a încrederii în sine, împreună cu neascultarea lui Acan nu a însemnat numai înfrângerea Israelului – oamenii „au luat-o la fugă dinaintea oamenilor din Ai” (Ios. 7:4) – ci şi ruşine, când armata din Ai „i-a urmărit”, i-a bătut şi i-a obligat să se retragă (Ios. 7:5, 12). Cu adevărat, păcatul ne distruge, ne înjoseşte şi ne umileşte.

În al doilea rând, păcatul împiedică părtăşia cu Dumnezeu. Dumnezeu însuşi declară: „Eu nu voi mai fi cu voi dacă nu nimiciţi ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru. Scoală-te, sfinţeşte poporul” (Ios. 7:12–13). Nimicit (sau distrus) apare de şase ori în versetele 11–15. Cuvântul ebraic este herem (ḥērem) (2764), care aici înseamnă „a fi destinat distrugerii”. Deşi Ierihonul însuşi a fost „dat spre nimicire” (Ios. 6:17–18), Israelul a permis ca acel lucru blestemat să intre în tabără, iar Dumnezeu le-a cerut să se cureţe înainte de a putea cunoaşte din nou plinătatea părtăşiei cu El. Deşi Dumnezeu spune: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evr. 13:5) şi deşi adevăratul credincios nu pierde părtăşia cu Dumnezeu, deoarece această părtăşie face parte din mântuire (1 Ioan 1:3), părtăşia şi comunicarea sunt cu siguranţă împiedicate de păcat.

În al treilea rând, chiar prin mărturisire, urmările păcatului rămân. Deşi Acan şi-a recunoscut păcatul (Ios. 7:20–21), el şi familia sa au fost daţi morţii (v. 23–25). Acest lucru ar putea părea dur pentru unii astăzi, însă este un principiu logic. Chiar dacă Dumnezeu ne iartă, „plata păcatului este moartea” (Rom. 6:23), de aceea Isus a trebuit să moară pentru păcat. Deşi Dumnezeu poate cu siguranţă să ne ierte, fiecare păcat are totuşi consecinţe.

În al patrulea rând, păcatul îi afectează pe ceilalţi. Păcatul lui Acan a afectat întreaga sa familie (care probabil că au fost complici, citeşte Deut. 24:16), pentru că i-a făcut şi pe ei să păcătuiască. Chiar şi animalele nevinovate şi tot ce îi aparţinea a fost nimicit (Deut. 24:24). Una dintre minciunile cele mai eficiente ale lui Satana este: „Păcatul meu mă afectează (priveşte) pe mine”. Familii, biserici şi naţiuni întregi sunt afectate de păcatul fiecărui individ în parte. Să ne îndepărtăm de Valea Acor!

UN CUVÎNT PE ZI – VECHIUL TESTAMENT

http://www.ebiblia.ro

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Lasă un răspuns

  • Asculta Radio Levi