• Librarie crestina

  • Dragi cititori,va informam ca acest sit,va fi arhivat,devotionalele vor fi mutate la https://csd.do.am

    apoi va fi sters.Motivul este ca reinoirea abonamentului costa 100 euro,pentru un an(40 euro-domeniu/an)(60 euro-hosting/an).

    Staful acestui sit a decis ca este prea mult si ne vom muta la adresa web:https://csd.do.am

    Va multumim pentru intelegere.

Păcatul îngrijorării

10 mai

„De aceea vă spun: nu vă gândiți deloc …” Matei 6:25, KJV.
Bineînțeles că trebuie să ne gândim, în adevăratul sens al cuvântului. De ce avem creier,
dacă nu trebuie să gândim cu el? Ar fi ca și cum Dumnezeu ne-ar porunci să nu umblăm, după ce
ne-a dat picioare, sau să nu vorbim, după ce ne-a dat limbi. Noi trebuie să ne antrenăm mintea și să
gândim cu ea; de asemenea, să ne gândim la viitor, făcând planuri pe termen lung în anii care ne
stau în față. Nu gândirea anticipată este interzisă, ci gândirea neliniștită, îngrijorarea, frica. Pe
măsură ce mergem înainte, vom vedea exact ceea ce avem de făcut, în loc de a ne îngrijora. Să
învățăm lecția simplă care spune că nu trebuie să ne îngrijorăm niciodată. Aceasta nu este o regulă
care are excepții. Nu este o parte a unui crez, care nu funcționează în viața practică. Este o lecție pe
care ar trebui să ne străduim s-o transpunem în practică în toate zilele noastre, indiferent cât de pline
ar fi ele de lucruri menite să ne neliniștească.
Dar de ce nu trebuie să ne gândim deloc? Cuvântul „de aceea” ne ajută să aflăm răspunsul:
„… nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona. De aceea vă spun: nu vă gândiți deloc.” Așadar,
faptul de a ne gândi pare să însemne a sluji lui Mamona. Noi spunem că suntem copiii lui
Dumnezeu și totuși, când Mamona pare a fi în pericolul de a ne dezamăgi, devenim neliniștiți.
Practic, ne încredem atunci mai mult în Mamona decât în Tatăl nostru. Ne simțim mai în siguranță
când abundența lui Mamona ne umple mâinile decât atunci când Mamona amenință că ne lasă și-L
avem doar pe Dumnezeu. Adică, ne încredem în Dumnezeu și în Mamona. Neliniștea cu privire la
suplinirea propriilor nevoi este, astfel, neîncredere în Tatăl nostru ceresc. Dacă Îl slujim numai pe
Dumnezeu, n-ar trebui să ne îngrijorăm nici măcar pentru pâinea de mâine; ar trebui să credem în
dragostea Tatălui nostru. Banii putem să-i pierdem în orice zi, pentru că „bogățiile își fac aripi; ele
zboară precum vulturul spre cer”; însă pe Dumnezeu nu-L putem pierde niciodată. Nimic nu ne
poate lipsi de dragostea Sa, nici să ia de la El belșugul Lui din care ne împlinește nevoile. Așadar,
dacă ne încredem în Dumnezeu, nu trebuie să ne îngrijorăm niciodată.

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Lasă un răspuns