• Librarie crestina

  • Dragi cititori,va informam ca acest sit,va fi arhivat,devotionalele vor fi mutate la https://csd.do.am

    apoi va fi sters.Motivul este ca reinoirea abonamentului costa 100 euro,pentru un an(40 euro-domeniu/an)(60 euro-hosting/an).

    Staful acestui sit a decis ca este prea mult si ne vom muta la adresa web:https://csd.do.am

    Va multumim pentru intelegere.

Păcate iertate

4 iunie

„Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi”… Luca 7:42.
Avem cu toții datorii. Bineînțeles, există o diferență în ceea ce privește măsura
datoriilor noastre. Unii au păcătuit cu mult mai mult decât alții. Însă, fie că datoria
noastră este mică sau mare, nu avem absolut nimic cu ce să o plătim. N-am putea plăti
mai ușor cincizeci de cenți decât cinci sute de cenți. El i-a iertat pe amândoi. Pentru
Dumnezeu este la fel de ușor să ierte păcatele cele mai mari ca și pe cele mai mici. El
le-a iertat. Aceasta este singura cale prin care putem să scăpăm de păcatele noastre.
Un rege datora o mare sumă de bani unuia dintre nobilii săi, însă nu era capabil
să o plătească. Aristocratul a dat o mare petrecere în onoarea regelui său. În cămin
ardea un foc făcut cu lemne parfumate. În timpul ospățului, gazda a adus toate
înscrisurile cu privire la datoriile regelui și le-a aruncat în foc, ștergând astfel orice
posibilă urmă de restaurare a oricărei dovezi legate de acestea. La fel face și Dumnezeu
cu păcatele noastre. El le aruncă pe toate în văpăile înmiresmate ale jertfei lui Cristos, și
nu se va mai auzi niciodată de ele.
Este o povestire despre un băiat redus mintal a cărui imagine despre iertare era
minunată. El a spus că Isus a venit și cu mâna Lui roșie i-a șters toate păcatele.
Un om ciudat obișnuia să poarte cu el o cărticică, pe care o scotea foarte des din
buzunar, și o numea „biografia” sa. Avea numai trei file, și pe niciuna dintre ele nu se
afla scris vreun cuvânt; totuși, el spunea că acea carte relata întreaga poveste a vieții
sale. Prima foaie era neagră și înfățișa păcatul său; starea în care era, prin natura lui.
Obișnuia să se cutremure când se uita la ea. Cea de a doua filă era roșie: aceasta vorbea
despre sângele lui Cristos; iar fața lui strălucea, în timp ce o privea îndelung. Cea de a
treia era albă: aceasta îl reprezenta pe el însuși, spălat în sângele lui Cristos, făcut mai
alb decât zăpada. Cartea sa relata întreaga poveste a fiecărei vieți răscumpărate. Între
negrul păcatelor noastre și albul răscumpărării trebuie să fie întotdeauna roșul sângelui
lui Cristos.

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Lasă un răspuns