• Librarie crestina

  • Dragi cititori,va informam ca acest sit(devotionale.site),va fi arhivat,devotionalele vor fi mutate la https://csd.do.am

    apoi va fi sters.Motivul este ca reinoirea abonamentului costa 100 euro,pentru un an(40 euro-domeniu/an)(60 euro-hosting/an).

    Staful acestui sit a decis ca este prea mult si ne vom muta la adresa web:https://csd.do.am

    Va multumim pentru intelegere.

Obiceiurile lui Cristos de a se ruga

„…dimineața, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo.” Marcu 1:35.

Isus întotdeauna Își găsea sau Își făcea timp pentru rugăciune. Dacă zilele Sale erau pline de freamăt și trudă, Își lua timp din noapte pentru a comunica cu Dumnezeu. Cel puțin, nu Și-a permis niciodată să Se lipsească de orele de rugăciune. Sunt unii creștini care cred că își pot permite să treacă peste rugăciune și meditație în secret, deoarece sunt extrem de ocupați. Munca îi presează atât de mult dimineața, încât nu pot găsi timp să se roage. Toată ziua sunt ocupați cu grijile lor și nu găsesc un moment liniștit, ca să meargă la o parte cu Dumnezeu. Seara trebuie să participe la atâtea angajamente sociale și de alt fel, – întruniri, cluburi, evenimente, – ori sunt atât de obosiți, încât rugăciunea este lăsată afară. Exemplul lui Cristos este o mustrare solemnă la adresa tuturor acestor lucruri mărunte. Trebuie să ne găsim timp pentru comuniunea cu Dumnezeu, altfel Dumnezeu nu-Și va găsi timp să ne binecuvânteze.

De asemenea, sunt și oameni care pretind că ei se pot ruga și comunica cu Dumnezeu în orice loc. Ei se roagă în timp ce umblă de colo-colo și în timp ce lucrează. Ei nu văd niciun folos în a se retrage la o parte pentru rugăciune. Cu siguranță, dacă cineva putea să se roage în mod corespunzător într-o mulțime sau în timp ce era angajat în lucrare, Isus era Acela. Fără îndoială că-Și menținea comuniunea cu Tatăl Său chiar și în cele mai ocupate ore, însă acest lucru nu-I împlinea toate nevoile și tânjirile sufletului Său. El părăsea mulțimea, își lăsa chiar și proprii ucenici și Se retrăgea în locuri unde nu putea fi văzut de niciun ochi decât de al lui Dumnezeu, unde niciun zgomot de pași sau voce omenească nu puteau să-I întrerupă liniștea sufletului și unde era absolut singur. Cu siguranță, dacă El a avut nevoie de asemenea condiții pentru rugăciune, și noi avem. Trebuie să găsim un loc pentru rugăciune, în care nu se poate ivi nimic care să întrerupă continuitatea gândirii și a rugăciunii. „Intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te.”

Veniți la o parte

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Lasă un răspuns