• Librarie crestina

  • Dragi cititori,va informam ca acest sit,va fi arhivat,devotionalele vor fi mutate la https://csd.do.am

    apoi va fi sters.Motivul este ca reinoirea abonamentului costa 100 euro,pentru un an(40 euro-domeniu/an)(60 euro-hosting/an).

    Staful acestui sit a decis ca este prea mult si ne vom muta la adresa web:https://csd.do.am

    Va multumim pentru intelegere.

O inimă mâhnită

3 iunie

„…stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, și plângea…” Luca 7:38.
Cei care sunt familiarizați cu povestirea „Paradisul și Peri” (În mitologia persană,
Peri erau spirite care erau acceptate în Paradis doar dacă făceau penitență, n. tr.), își
amintesc felul în care Peri, cea exilată din Paradis, căuta, la ușa închisă a Paradisului, să
obțină permisiunea de a intra. Îngerul i-a spus nimfei că avea o singură șansă – putea fi
iertată doar dacă aducea la poarta eternă darul care era cel mai de preț pentru cer.
Peri a hoinărit pretutindeni, străbătând toate țările cu aripile-i sprintene, căutând
un lucru rar și prețios pe care să-l ducă sus la poarta zăvorâtă. În mijlocul scenelor de
măcel, a descoperit un erou murind pentru libertate și:
„Repede, coborând pe-o rază
A luminii de dimineață, ea a apucat
Ultima picătură glorioasă pe care inima lui a vărsat-o
Înainte ca spiritul lui, născut în libertate, să zboare.”
Cu aceasta, ea s-a înălțat la poartă; însă, oricât de prețios a fost darul, zăvorul de
cristal nu s-a urnit. Apoi, căutând mai departe, Peri a dat de un îndrăgostit aflat pe
moarte; logodnica lui stătea aplecată asupra lui. Furând oftatul de adio al acelui suflet
ce se stingea, ea s-a îndreptat din nou spre poarta fericirii. Însă nici la darul acesta
prețios, zăvorul nu s-a clintit din loc.
Colindând mai departe, a ajuns în cele din urmă la un criminal nenorocit, pătat
de nenumăratele-i fapte de rușine și de sânge, care însă acum plângea cu o căință
amară. Peri a prins cu bucurie lacrima sfântă a pocăinței și a dus-o repede la cer; ușa s-a
deschis larg, lăsând-o să aibă parte de fericirea dinăuntru.
Această frumoasă legendă orientală nu este contrară realității cerești. Biblia ne
spune același lucru. „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit. Dumnezeule,
Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită.” Niciun fel de ofrande pe care le putem
aduce nu sunt atât de prețioase ca lacrimile de pocăință. Niciun cântec de pe pământ nu
răsună atât de melodios în cer ca strigătul de pocăință: „Dumnezeule, ai milă de mine,
păcătosul!”

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Lasă un răspuns