• Librarie crestina

  • Dragi cititori,va informam ca acest sit(devotionale.site),va fi arhivat,devotionalele vor fi mutate la https://csd.do.am

    apoi va fi sters.Motivul este ca reinoirea abonamentului costa 100 euro,pentru un an(40 euro-domeniu/an)(60 euro-hosting/an).

    Staful acestui sit a decis ca este prea mult si ne vom muta la adresa web:https://csd.do.am

    Va multumim pentru intelegere.

Istoria creștinismului – 1 – Biserica Primară – 65-430 d.Hr.

Istoria creștinismului – 1 – Biserica Primară – 65-430 d.Hr. Istoria creștinismului este istoria împlinirii unei profeții. Creștinismul a început ca o mică grupare în cadrul iudaismului palestinian. Până la sfârșitul secolului I, aceasta devenise deja o adevărată forță în Imperiul Roman.  Când Isus a murit, guvernatorul roman, Pontius Pilat, a cerut ca următoarele cuvinte: “Isus, Regele Iudeilor” să fie scrise pe crucea Sa în trei limbi: ebraică, greacă și latină. Aceste trei limbi reprezentau trei lumi în care creștinii primari au dus mesajul unui Răscumpărător crucificat și înviat. Lumea religiei ebraice Discipol al lui Isus și unul dintre primii evangheliști, apostolul Pavel a fost cel mai mare tălmaci al lui Isus. El era evreu, ca și Isus, dar spre deosebire de ceilalți apostoli, Pavel a fost instruit în cultura clasică. El era membru al elitei evreiești și avea dreptul de a călători liber pe tot cuprinsul Imperiului Roman și al lumii. Una dintre cele mai importante decizii ale Bisericii Primare a fost includerea Vechiului Testament în Scriptura Creștină. Pe lângă multe altele, acest lucru însemna că Dumnezeul creației, Dumnezeul Legământului, Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacov nu era altcineva decât Dumnezeu, Tatăl lui  Mesia, Isus. Lumea și cultura greacă Încă din timpul lui Alexandru cel Mare, cu 300 de ani înainte de Hristos, lumea mediterană a fost reunită într-o unitate intelectuală și culturală, pe care noi o numim elenism. S-a trecut la folosirea unei noi limbi grecești, numită koine, sau limbaj comun. Scriitorii Noului Testament au folosit greaca koine pentru a răspândi mesajul lui Isus în Imperiul Roman.  Creștinismul a venit în contact cu tradiția filozofică greacă, cu intelectualitatea moștenită de la Platon și Aristotel.Tertulian, unul dintre importanții părinți ai bisericii din Cartagina, a pus o întrebare faimoasă: “Ce legătură este între Atena și Ierusalim?” Această tensiune între credință și rațiune, între filosofie și teologie va însoți permanent creștinismul, până în zilele noastre. Lumea romană Creștinismul s-a infiltrat și în lumea romană. Timp de mai mult de 200 de ani, lumea a cunoscut o perioadă de relativă pace și stabilitate, cunoscută sub numele de Pax Romana. În această perioadă s-a născut biserica creștină. Evanghelia lui Isus a fost dusă pe toate drumurile principale și pe toate rutele maritime importante din Imperiul Roman. La început, creștinismul a fost o mișcare misionară cu o viziune mondială și cu un mesaj universal. A fost inevitabil ca creștinismul să nu fi fost văzut ca o amenințare pentru sistemul global triumfător, la conducerea căruia stătea un om despre care se credea că este Dumnezeu: Cezarul. Pluralismul religios era foarte obișnuit iar compromisurile creștinilor ar fi putut rezolva conflictul, dacă aceștia ar fi fost dispuși să-L venereze pe Isus și în același timp, să ardă tămâie pe altarul zeităților regale. Dar când împăratul Domițian și-a arogat titlul de Dominus et Deus (Domn și Dumnezeu), creștinii nu au acceptat. “Isus este Domnul”, au spus ei, “nu Cezar”. Așa că sângele martirilor a devenit sămânța Bisericii. Sub cei doi împărați anteriori, Decius și Dioclețian, creștinii fuseseră aspru oprimați, bisericile le fuseseră distruse, Bibliile arse și mulți dintre ei omorâți din cauza refuzului lor de a aduce jertfe dumnezeilor păgâni. Dar aceste persecuții nu reprezentau piedici în calea creștinismului, ci mai degrabă stimulau creșterea și expansiunea acestuia. Bucuria și sângele rece cu care martirii creștini întâmpinau torturile oribile și chiar moartea au devenit mijloacele prin care alții s-au convertit la credința în Isus. Cei care au văzut moartea atât de demnă a creștinilor au devenit ei înșiși urmași ai lui Isus.  Cu timpul, povestirile despre moartea martirilor s-au transformat într-un fel de literatură devoțională. În cadrul acesteia avem povestirea faimoasă despre Perpetua, și despre slujitoarea acesteia, Felicitas, care au fost omorâte într-o arenă, în anul 202, în Cartagina. Convertirea împăratului Constantin a constituit o schimbare majoră în soarta creștinismului. Constantin, un soldat viteaz cu aspirații de a deveni împărat a recunoscut creștinismul pe cuprinsul întregului Imperiu Roman și în cadrul legiunilor sale. Inițial el și-a legat destinul de zeul Soare, Sol Invictus, o zeitate care își reclama puterea asupra întregului Imperiu Roman. Dar în anul 312, în timp ce se pregătea pentru bătălia de la Podul Milvian, de lângă Roma, el a avut un vis în care i s-a spus să așeze semnul lui Hristos, “Chi Rho”, pe scuturile soldaților săi. Potrivit altei versiuni, el ar fi văzut următoarele cuvinte înscrise pe cer: “În numele acestui semn, vei învinge!”  Constantin s-a conformat și a câștigat bătălia, a devenit împărat și și-a schimbat credința din Zeul Soare în Fiul lui Dumnezeu. Sinceritatea convertirii lui Constantin a fost dezbătută la infinit de către istorici. A fost aceasta rezultatul intervenției divine sau un act al diplomației politice? Indiferent de interpretare, aceasta a fost o dovadă a voii lui Dumnezeu care a avut consecințe enorme pentru Biserică. În anul 313, Edictul de la Milano a recunoscut creștinismul ca fiind o religie legală, care urma să fie tolerată alături de celelalte religii din Imperiu. Cu timpul au început să apară simboluri creștine pe monedele romane. În final, ziua de 25 decembrie, în care se sărbătorea Sol Invictus, a devenit ziua de sărbătorire a nașterii lui Isus Hristos. Încreștinarea Imperiului Roman a adus multe beneficii importante Bisericii creștine, dar a existat și o parte negativă, de asemenea. Creștinismul nu a mai fost doar tolerat, ci și dominant. Unii creștini s-au folosit de forță, oprimându-i pe cei care nu le împărtășeau părerile. Astfel, moștenirea persecuțiilor a fost amestecată cu Evanghelia lui Isus Hristos. Citește mai mult   Articole 17 Admin 22.Noiembrie.2020 Comentarii (0)
Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Lasă un răspuns