• Librarie crestina

  • Dragi cititori,va informam ca acest sit,va fi arhivat,devotionalele vor fi mutate la https://csd.do.am

    apoi va fi sters.Motivul este ca reinoirea abonamentului costa 100 euro,pentru un an(40 euro-domeniu/an)(60 euro-hosting/an).

    Staful acestui sit a decis ca este prea mult si ne vom muta la adresa web:https://csd.do.am

    Va multumim pentru intelegere.

Dreptatea proprie

18 mai

„Sau, cum poți zice fratelui tău: «Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău», și, când colo, tu ai
o bârnă în al tău?…” Matei 7:4.
Dar nu este oare o bunăvoință față de un prieten să vrei să-i scoți paiul din ochi? Dacă
întâlnim un semen care are ceva zgură în ochi, n-ar fi un lucru frățesc să ne oprim și să o scoatem?
Atunci de ce nu este tot o dovadă de bunătate și faptul de a vrea să îndreptăm defectul altuia, chiar
dacă și noi avem același defect? Dacă am face-o într-un spirit drept, ar fi un lucru bun. Noi suntem
chemați să căutăm binele prietenilor noștri în orice mod posibil; de aceea, dacă descoperim în ei
lucruri care le afectează frumusețea, ar trebui să căutăm îndepărtarea lor.
Însă necazul este că nu suntem capabili să ne uităm la greșelile aproapelui nostru în acest
mod iubitor și înțelegător. În primul rând, noi nu știm, sau cel puțin nu mărturisim, că avem noi
înșine bârne în proprii noștri ochi; nici măcar nu suntem conștienți de faptul că se află acolo.
Spiritul de dreptate proprie este ceea ce Domnul nostru condamnă aici. Un om își ridică mâinile
îngrozit de paiul pe care l-a descoperit în caracterul semenului său; iar semenul său, ridicându-și
privirile, vede în acel om o copie imensă a paiului lui. Va avea parte aproapele nostru de un mare
beneficiu în urma mustrării noastre?
Să presupunem că un om irascibil ne ține o prelegere despre păcatul de a da frâu liber
mâniei; sau un om necinstit despre o aparentă lipsă de corectitudine; sau un mincinos despre
ticăloșia falsității; sau un om necioplit despre vreo nepolitețe a noastră; sau un ipocrit despre
fățărnicie. La ce ar folosi asemenea prelegeri, chiar admițând că suntem conștienți de acele greșeli?
Suntem iritați de caracterul inoportun al unor asemenea mustrări venite din partea unora ale căror
greșeli sunt de zece ori mai mari decât ale noastre. Ne mirăm cum pot oamenii să aibă obrazul de a
vorbi despre paiul din ochii noștri, când din proprii lor ochi ies la iveală bârne imense. Cu adevărat,
acesta nu este modul de a spune altora despre greșelile lor.

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Lasă un răspuns