• Librarie crestina

Idealuri fără viziune


Unde nu este viziune, poporul este fără frâu.
Proverbe 29:18, RV
Există o diferență între un ideal și o viziune. Idealul nu are inspirație morală, dar viziunea are. Oamenii care se dedică idealurilor rareori fac ceva. Concepția cuiva despre divinitate poate fi folosită pentru a justifica neglijarea deliberată a datoriei sale. Iona a raționat că, întrucât Dumnezeu era un Dumnezeu al dreptății și al îndurării, totul va fi în regulă. Eu pot avea o concepție corectă despre Dumnezeu și tocmai acesta poate fi motivul pentru care nu îmi fac datoria. Dar acolo unde este viziune, este și o viață integră, deoarece viziunea dă stimulent moral.
Idealurile ne pot duce la ruină. Fă-ți un inventar din punct de vedere spiritual și vezi dacă ai numai idealuri sau ai viziune.
„Ah, dar căutarea omului trebuie să depășească înțelegerea lui, Altfel, pentru ce este cerul?“
„Unde nu este viziune…“ O dată ce-L pierdem din vedere pe Dumnezeu, începem să fim nepăsători, dăm la o parte anumite restricții, dăm la o parte rugăciunea, dăm la o parte viziunea lui Dumnezeu în privința lucrurilor mici și începem să acționăm din proprie inițiativă. Dacă ne hrănim cu ceea ce au produs mâinile noastre, dacă facem lucruri din propria noastră inițiativă, fără a aștepta ca Dumnezeu să intervină, suntem pe cărarea care duce în jos, am pierdut viziunea. Este atitudinea noastră de astăzi o atitudine ce izvorăște din viziunea pe care am primit-o de la Dumnezeu? Așteptăm noi ca Dumnezeu să facă lucruri mai mari decât a făcut vreodată? Există prospețime și vigoare în vederea noastră spirituală?

Dumnezeu sau mamona

9 mai

„…nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.” Matei 6:24.
Ar trebui să privim foarte atent la înțelesul acestor cuvinte, amintindu-ne că le-a rostit însuși
Domnul nostru binecuvântat. Mamona înseamnă bogății. A sluji înseamnă a fi robul cuiva.
Apostolului Pavel îi plăcea să se autonumească slujitorul sau robul lui Cristos. Isus spune aici că noi
nu putem fi și robii lui Dumnezeu, și robii lui Mamona. Nu ne putem afla în proprietatea a doi
stăpâni în același timp. Dacă suntem robii lui Mamona, aceasta spune totul – nu suntem ai lui
Dumnezeu. Dacă-I aparținem lui Dumnezeu, Mamona nu ne este stăpân. De asemenea, gândiți-vă
ce lucru degradant este pentru cel ce poartă chipul lui Dumnezeu să fie robul banilor. În înțelesul cel
mai blând al cuvântului „a sluji”, niciun om n-ar trebui să fie un slujitor al banilor. Bogățiile sunt
destinate să fie slujitorul omului, și nu invers. Gândiți-vă numai cât de degradant ar fi pentru orice
om să devină slujitorul sau robul propriului său rob. Oricărui om ar trebui să-i fie rușine să-și
numească bogățiile stăpân.
Banii sunt meniți a fi slujitorul omului și, atâta timp cât el este stăpânul lor perfect, ei pot fi
o binecuvântare pentru el și un instrument prin care poate să facă mult bine. Dar când
îngenunchează în fața lor, când se târăște prin țărână de dragul lor și își vinde demnitatea ca să-i
obțină, ei nu reprezintă altceva decât un blestem pentru el. Este deci ușor de observat de ce cineva
care-I slujește lui Dumnezeu nu poate sluji, în același timp, și lui Mamona. Dumnezeu trebuie să
dețină întreaga inimă a omului și să stăpânească peste întreaga viață a acestuia. El nu-Și va împărți
tronul cu dumnezeul aurului. Adevărații slujitori ai lui Dumnezeu pot avea bani și pot chiar să fie
foarte bogați; însă ei trebuie să-și folosească banii ca un mijloc pentru cinstirea lui Dumnezeu și
pentru binecuvântarea lumii în numele lui Cristos. Ei trebuie să stăpânească peste bani, și nu banii
să stăpânească peste ei. Ei trebuie să-i poarte în mâini, nu în inimile lor. Acesta este un lucru foarte
important de învățat. Mulți oameni creștini sunt în pericolul de a abandona lucrarea minunată,
binecuvântată a lui Cristos, pentru slujirea servilă, de rob, a lui Mamona.

  • Asculta Radio Levi