• Librarie crestina

  • Dragi cititori,va informam ca acest sit,va fi arhivat,devotionalele vor fi mutate la https://csd.do.am

    apoi va fi sters.Motivul este ca reinoirea abonamentului costa 100 euro,pentru un an(40 euro-domeniu/an)(60 euro-hosting/an).

    Staful acestui sit a decis ca este prea mult si ne vom muta la adresa web:https://csd.do.am

    Va multumim pentru intelegere.

Credință de vreme bună

29 mai

„…să așteptăm pe altul?” Luca 7:19.
În acea zi, lângă Iordan, Ioan nu a pus la îndoială că Isus era Mesia, când din cerurile
întredeschise s-a coborât asupra Sa porumbelul radios și a fost auzită vocea Tatălui plină de
aprobare iubitoare. Nu s-a îndoit nici în zilele strălucitoare care au urmat. Ioan nu s-a îndoit decât
atunci când zilele au devenit întunecate pentru el personal.
Exact așa se întâmplă cu mulți oameni. Când totul este strălucitor și însorit, ei cred că în
mod sigur L-au găsit pe Cristos și că El este prietenul lor, iar inimile le sunt pline de bucurie. Dar
când vine necazul și lucrurile încep să fie împotriva lor, ei se întreabă dacă L-au găsit cu adevărat pe
Mântuitorul. Încep să-și pună propriile experiențe la îndoială. „Sunt eu cu adevărat creștin? A avut
loc o convertire reală atunci când am crezut că am fost mântuit? Sau mai există vreo altă experiență
pe care trebuie să o am?” Cristos nu face exact lucrurile pe care ei au crezut că le va face pentru ei.
Crezul lor nu-i susține atât de ferm pe cât au presupus că o va face. Dacă sunt cu adevărat creștini,
de ce îi lasă Cristos să sufere atât de mult și nu vine să-i aline? Astfel, ei se scufundă în Mlaștina
Deznădejdii, uneori pierzându-și toată speranța.
Vedeți cât de inutilă era îndoiala lui Ioan? Isus era într-adevăr Mesia. Lucrarea activă a lui
Ioan se terminase și el urma atunci să-L glorifice pe Dumnezeu prin suferință și, puțin mai târziu,
prin martiraj. La fel de fără rost este toată neliniștea creștinilor în perioadele lor de întuneric.
Bineînțeles că trebuie să avem încercări pământești. Cristos nu ne va duce în cer pe perne de puf.
Trebuie să ne așteptăm să purtăm crucea pe parcursul multor mile. Adevărata cale pentru noi este de
a nu de îndoi niciodată de Isus. Admitem că cerul este înnorat; totuși, în spatele norilor soarele
strălucește neumbrit. Admitem că trecem prin eșecuri, încercări și dezamăgiri. Isus este același
prieten iubitor ca și atunci când nu era niciun dram de necaz pentru noi în toată lumea.

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Lasă un răspuns