• Librarie crestina

  • Dragi cititori,va informam ca acest sit,va fi arhivat,devotionalele vor fi mutate la https://csd.do.am

    apoi va fi sters.Motivul este ca reinoirea abonamentului costa 100 euro,pentru un an(40 euro-domeniu/an)(60 euro-hosting/an).

    Staful acestui sit a decis ca este prea mult si ne vom muta la adresa web:https://csd.do.am

    Va multumim pentru intelegere.

Compasiunea lui Cristos

2 iunie

„Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă…” Luca 7:37.
Este minunat felul în care bunătatea autentică îi atrage la ea pe cei nenorociți,
necăjiți, fără prieteni, proscriși, căzuți. Oriunde mergea Isus, aceste categorii de oameni
Îl găseau întotdeauna și se adunau în jurul Lui. Acest lucru se datora faptului că El era
prietenul adevărat și dezinteresat al tuturor oamenilor. Ei găseau la El compasiune. Le
asculta povestea. Deși El era Cel fără păcat, nu lăsa deloc impresie despre Sine: „Eu sunt
mai sfânt decât voi!” Se purta la fel de blând cu un păcătos proscris, ca și cu un Nicodim
neprihănit. Indiferent cine întindea spre El o mână în căutare de ajutor, El era gata să o
apuce. Unul dintre cele mai adevărate lucruri spuse vreodată despre Isus a fost acel
cuvânt profetic referitor la El: „Nu va frânge o trestie ruptă.” El a tratat întotdeauna cu
multă delicatețe pe cei cu duhuri mâhnite și cu inimi zdrobite.
Cei care vor să fie folositori în lumea aceasta trebuie să aibă aceleași calități.
Există un fel de „sfințenie” umană care nu atrage pe nimeni, ci mai degrabă
îndepărtează; sfințenia autentică, pe de altă parte, găsește întotdeauna o cale spre
inimile oamenilor. Secretul constă în a trăi „nu pentru a fi slujit, ci pentru a sluji”; în a
nu te considera prea bun pentru a sluji cea mai nevrednică dintre creaturile lui
Dumnezeu. Dacă trăim în această lume ca să fim slujiți, nu vom fi de niciun folos. Dar
dacă trăim ca să slujim pe alții, dorind să fim de ajutor oricărui om pe care-l întâlnim,
viața noastră va avea valoare. Cei cu inimi flămânde și cu sufletele aflate în nevoie se
vor simți atrași spre noi, iar Dumnezeu Își va găsi plăcerea în a ne da lucrări pe care să
le facem.
De asemenea, avem nevoie să învățăm să fim cât se poate de blânzi când ne
ocupăm de persoane care trec prin crize spirituale. Mulți oameni înflăcărați, într-un
exces de zel, produc un rău incalculabil acelora pe care doresc foarte tare să-i ajute. Cei
cu inimile întristate și zdrobite au nevoie, de obicei, de o compasiune iubitoare și de o
prietenie puternică, plină de bunătate, mai mult decât de teologie

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Lasă un răspuns