• Librarie crestina

  • Dragi cititori,va informam ca acest sit,va fi arhivat,devotionalele vor fi mutate la https://csd.do.am

    apoi va fi sters.Motivul este ca reinoirea abonamentului costa 100 euro,pentru un an(40 euro-domeniu/an)(60 euro-hosting/an).

    Staful acestui sit a decis ca este prea mult si ne vom muta la adresa web:https://csd.do.am

    Va multumim pentru intelegere.

Binecuvântare și datorie

7 mai

„… și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” Matei 6:12.
Prima parte a acestei cereri nu este prea greu de exprimat. Cei mai mulți oameni sunt
doritori să mărturisească, cel puțin la modul general, că sunt datornici față de Dumnezeu și că au
păcătuit. Însă partea a doua este mult mai greu de repetat. Când cineva ne-a făcut un rău și ne
simțim prost din această cauză, nu este atât de ușor să-I cerem lui Dumnezeu să ne ierte așa cum
iertăm și noi la rândul nostru. Poate noi nici nu iertăm, ci păstrăm sentimentul de amărăciune în
inimă împotriva fratelui nostru. Atunci ce Îi cerem lui Dumnezeu să facă pentru noi, când ne rugăm:
„iartă-ne așa cum iertăm și noi?” În această cerere, Dumnezeu a unit binecuvântarea cu datoria.
Dacă nu-i iertăm pe cei care ne-au greșit, este evident că nu avem duhul pocăinței, căruia
Dumnezeu îi oferă iertarea păcatelor. Dacă vrem să ne bucurăm de minunata pace a lui Dumnezeu
în interiorul nostru, trebuie să ne păstrăm mințile libere de orice amărăciune și supărare, de orice
sentiment de neiertare.
„Iartă-ne, Doamne, pentru că am iertat,
Nu precum am iertat, e rugăciunea noastră,
Pământul este atât de jos față de cerul cel mai înalt,
Omul nu este nici măcar așa cum sunt îngerii,
Iar Tu, față de îngeri, ești ca și soarele față de-o stea;
Măsoară mila Ta nu după jalnicul nostru cântar,
Ci după al Tău, care măsoară eternități.
Noi ne facem mica noastră parte, ne străduim, eșuăm,
Vinul nostru de milă are drojdii amare;
Cea mai bună mărinimie a noastră caută eului să placă;
Cel mai pur aur al nostru este întunecat de amestecul ordinar;
Cele mai bune roade ale noastre atârnă pătate de pom;
Cele mai melodioase cântece ale noastre
Ar suna strident și neatrăgător în urechile serafimilor,
Dacă ei nu ar avea dragostea pe care o învață de la Tine.
Însă Tu poți, cu un cuvânt, iertare să reverși,
Peste lumi nenumărate, o rază atotcuprinzătoare,
Mai presus de speranțele noastre, de cele mai bune vrednicii ale noastre, Doamne,
Iartă-ne, așadar, iar noi, în felul nostru sărman,
Vom pricepe înțelesul Tău mai înalt, pe măsură ce ne rugăm.”

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Lasă un răspuns