Pavel scrie: „Ținând cuvântul vieții, ca să mă bucur în ziua lui Hristos că nu am alergat în zadar sau muncit în zadar” (Filipeni 2:16). Pavel își imagina ziua în care va sta în prezența lui Hristos și secretele mântuirii vor fi dezvăluite.
Scriptura spune că în ziua aceea ochii noștri vor fi deschiși și vom vedea gloria Domnului fără mustrări de la el. Inimile noastre vor fi incendiate pe măsură ce el deschide toate misterele universului și ne arată puterea lui din spatele lui. Deodată, vom vedea realitatea a tot ceea ce ne fusese disponibil în încercările noastre pământești: puterea și resursele cerului, îngerii ocrotitori, prezența permanentă a Duhului Sfânt.
Atunci Hristos ne va arăta Tatălui și ce moment copleșitor va fi acela. În timp ce privim măreția Tatălui nostru ceresc, vom realiza pe deplin dragostea și grija lui pentru noi.
Iată de ce Pavel și-a „ținut” cuvântul despre fidelitatea lui Dumnezeu. În acea zi glorioasă, nu a vrut să stea în prezența Domnului gândindu-se: „Cum aș fi putut fi atât de orb? De ce nu am avut încredere deplină în scopurile Domnului meu? Toate grijile și întrebările mele au fost în zadar. ”
Apoi Pavel o rezumă cu cuvântul: „Dar fac un lucru, uitând lucrurile care sunt în urmă și ajung la lucrurile care sunt înainte” (Filipeni 3:13). Pe scurt, a crezut că este imposibil să-și pună viitorul în mâinile Domnului fără a-și stabili mai întâi trecutul.
Trebuie să te autentifici pentru a publica un comentariu.