• Librarie crestina

Dumnezeu sau mamona

9 mai

„…nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.” Matei 6:24.
Ar trebui să privim foarte atent la înțelesul acestor cuvinte, amintindu-ne că le-a rostit însuși
Domnul nostru binecuvântat. Mamona înseamnă bogății. A sluji înseamnă a fi robul cuiva.
Apostolului Pavel îi plăcea să se autonumească slujitorul sau robul lui Cristos. Isus spune aici că noi
nu putem fi și robii lui Dumnezeu, și robii lui Mamona. Nu ne putem afla în proprietatea a doi
stăpâni în același timp. Dacă suntem robii lui Mamona, aceasta spune totul – nu suntem ai lui
Dumnezeu. Dacă-I aparținem lui Dumnezeu, Mamona nu ne este stăpân. De asemenea, gândiți-vă
ce lucru degradant este pentru cel ce poartă chipul lui Dumnezeu să fie robul banilor. În înțelesul cel
mai blând al cuvântului „a sluji”, niciun om n-ar trebui să fie un slujitor al banilor. Bogățiile sunt
destinate să fie slujitorul omului, și nu invers. Gândiți-vă numai cât de degradant ar fi pentru orice
om să devină slujitorul sau robul propriului său rob. Oricărui om ar trebui să-i fie rușine să-și
numească bogățiile stăpân.
Banii sunt meniți a fi slujitorul omului și, atâta timp cât el este stăpânul lor perfect, ei pot fi
o binecuvântare pentru el și un instrument prin care poate să facă mult bine. Dar când
îngenunchează în fața lor, când se târăște prin țărână de dragul lor și își vinde demnitatea ca să-i
obțină, ei nu reprezintă altceva decât un blestem pentru el. Este deci ușor de observat de ce cineva
care-I slujește lui Dumnezeu nu poate sluji, în același timp, și lui Mamona. Dumnezeu trebuie să
dețină întreaga inimă a omului și să stăpânească peste întreaga viață a acestuia. El nu-Și va împărți
tronul cu dumnezeul aurului. Adevărații slujitori ai lui Dumnezeu pot avea bani și pot chiar să fie
foarte bogați; însă ei trebuie să-și folosească banii ca un mijloc pentru cinstirea lui Dumnezeu și
pentru binecuvântarea lumii în numele lui Cristos. Ei trebuie să stăpânească peste bani, și nu banii
să stăpânească peste ei. Ei trebuie să-i poarte în mâini, nu în inimile lor. Acesta este un lucru foarte
important de învățat. Mulți oameni creștini sunt în pericolul de a abandona lucrarea minunată,
binecuvântată a lui Cristos, pentru slujirea servilă, de rob, a lui Mamona.

Păzirea de ispită

8 mai

„… și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău…” Matei 6:13.
Este imposibil să trăim în această lume și să scăpăm de ispită. În vremurile de demult,
oamenii se retrăgeau din viața activă și din compania semenilor lor, sperând astfel să evite
ademenirea răului. Însă n-au avut succes; pentru că oriunde se duceau, purtau în propriile inimi un
izvor de stricăciune, fiind astfel expuși ispitei în continuu. Singura ușă de scăpare de orice ispită
este ușa care conduce la cer. Noi suntem îndurerați de moartea celor dragi ai noștri pe care Domnul
îi cheamă acasă – copilașul în inocența-i încântătoare, mama în sfințenia ei ajunsă la coacere,
tânărul în floarea vieții. Însă ne gândim vreodată că avem cu mult mai multe motive de neliniște, și
poate chiar de mâhnire, cu privire la cei ce trăiesc și trebuie să lupte cu păcatul în această lume? Cei
care au trecut dincolo, în libertatea victorioasă a credinței creștine, sunt pentru totdeauna în
siguranță. Însă cei care se află încă în bătălia cumplită sunt tot în pericol.
Această cerere este o rugăciune ca să nu fim nevoiți să ne confruntăm fără rost cu ispita.
Uneori, Dumnezeu dorește să fim încercați, pentru că putem deveni puternici numai prin victorie.
Avem un cuvânt în Scriptură care spune: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce este încercat,
va primi cununa vieții” (Iacov 1:12, KJV). Cu toate acestea, noi n-ar trebui să căutăm niciodată vreo
cale în viață, pe care să fim expuși pericolului de a intra în conflict cu păcatul. Ispita este o
experiență prea înfiorătoare, plină de prea multe pericole, ca să o căutăm noi sau chiar să ne
confruntăm cu ea, afară de cazul când ne conduce Dumnezeu pe cărarea pe care se află ea. Nu
trebuie să ne năpustim niciodată nechemați sau netrimiși în vreun pericol spiritual. Nu există
promisiuni pentru presupunere. „Este scris”, a spus Stăpânul, „să nu ispitești pe Domnul
Dumnezeul tău.” Când Dumnezeu ne trimite în vreun pericol, ne aflăm sub protecția Sa; când
mergem unde nu ne trimite El, mergem neprotejați.

  • Asculta Radio Levi