• Librarie crestina

  • Dragi cititori,va informam ca acest sit,va fi arhivat,devotionalele vor fi mutate la https://csd.do.am

    apoi va fi sters.Motivul este ca reinoirea abonamentului costa 100 euro,pentru un an(40 euro-domeniu/an)(60 euro-hosting/an).

    Staful acestui sit a decis ca este prea mult si ne vom muta la adresa web:https://csd.do.am

    Va multumim pentru intelegere.

Inima împietrită

11 iunie

„Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum.” Matei 13:4.
Cum devin inimile omenești bătătorite asemenea unui drum? Inima unui copil
este sensibilă la orice impresie. Însă, pe măsură ce crește, mii de influențe, sentimente,
emoții, imaginații trec mereu peste ea și o bătătoresc, făcând-o să se împietrească. De
fiecare dată când un tânăr se simte condamnat din cauza păcatului și nu se abate de la
acesta, inima lui devine mai puțin sensibilă. De fiecare dată când simte că ar trebui să
facă un anumit lucru și nu îl face, lăsând să treacă acel impuls bun, devine și mai puțin
sensibil la impresiile bune de mai târziu.
Același efect este produs de experiențele obișnuite ale vieții. Roțile și căruțele
profesiei trec huruind peste inimă. Ar trebui să avem inimile împrejmuite, ca să nu
permitem niciunui astfel de car greu să treacă peste ele. Un om de afaceri ar trebui să-și
păstreze inima sensibilă și caldă în mijlocul tuturor afacerilor sale, tandră ca a unui
copilaș, smerită, ascultătoare, iubitoare, încrezătoare. Ar trebui să aibă un sanctuar în
viața sa interioară, prin care să nu treacă niciun picior nesfințit, ci doar picioarele de
preoți ale oaspeților cerești. Însă prea mulți își fac din inimi un izlaz deschis, până se
bătătoresc într-atâta, încât nimic nu-i mai poate sensibiliza.
O altă cale este croită de picioarele obiceiurilor păcătoase. Este o legendă veche
despre un spiriduș care galopa noaptea pe terenurile oamenilor; oriunde lovea cu
piciorul, solul se degrada atât de tare, încât nimic nu mai putea crește pe el. La fel este și
cu inima peste care picioarele detestabile ale poftei, senzualității, lăcomiei, egoismului,
patimilor au permisiune să calce. Unii sunt de părere că tinerilor nu le face niciun rău să
se lăfăiască în păcat pentru un timp, dacă au de gând să se pocăiască după aceea. Nicio
minciună mai fatală nu a fost vreodată șoptită de către ispititor în urechea cuiva. Inima
care este călcată în picioare de pofte josnice sau de îngăduirea răului de orice fel nu va
mai fi niciodată aceeași.