• Librarie crestina

Mărturia bucuriei

Noi am găsit pe Mesia.” Ioan 1:41.

Trebuie să observăm genul de argument folosit de Andrei cu fratele său. El doar s-a dus la acesta cu mare bucurie în inimă – bucuria descoperirii și a satisfacției – și i-a spus ce a găsit. Un predicator englez a folosit această ilustrație într-o predică, arătând că mult mai convingătoare este puterea dintr-un strop de viață creștină reală decât dintr-un munte de apologetică. Un slujitor a ținut de la amvon o serie minunată de cuvântări, cu scopul de a lupta împotriva unei anumite forme de necredință. El și-a ținut cursul mai cu seamă pentru beneficiul unui bărbat care frecventa locul său de închinare. Omul era sceptic, iar predicatorul a sperat că-i va înlătura îndoielile. La scurt timp după încheierea prelegerilor, acest om a venit la el și s-a declarat creștin. Pastorul a fost foarte fericit și l-a întrebat: „Care parte din discursurile mele ți-a îndepărtat îndoielile?” Răspunsul său a fost: „O, n-am fost influențat de niciuna din predicile tale. Lucrul care m-a pus pe gânduri este legat de o femeie săracă. Ieșea într-o seară din capelă și s-a împiedicat pe scări. Am întins mâna să o ajut și ea a spus: «Mulțumesc»; apoi a adăugat: «Îl iubiți pe Isus Cristos, binecuvântatul meu Mântuitor?». Nu-L iubeam, așa că m-am dus acasă și m-am gândit la asta. Acum pot să spun că Îl iubesc pe Isus.” Un pic de căldură din inimă este mai valoroasă decât o grămadă de cunoaștere mentală pentru câștigarea sufletelor.

Când cu adevărat L-am găsit noi înșine pe Cristos, cel mai bun mod de a-i aduce pe alții la El este doar să le spunem ce înseamnă Cristos pentru noi. Un cuvânt autentic și sincer, care mărturisește despre Cristos, din partea unei persoane al cărei suflet este plin de bucuria nou-descoperită, este mai valoros decât cele mai elocvente predici rostite ca să-i conducă pe alții să creadă în Cristos. Să ne asigurăm că oamenii știu de la noi că L-am găsit pe Cristos; apoi ei nu pot să nu fie impresionați. Cu siguranță, va fi un mare păcat dacă am trăi astfel, încât ei nici să nu bănuiască faptul că suntem creștini.

IMPORTANȚA LAUDEI ȘI A ÎNCHINĂRII

Scopul închinării este să atingem inima Lui Dumnezeu, este pentru El, nu pentru noi; este mai mult decât muzică, este comunicare intimă cu Domnul nostru și nu ar trebui să fie doar o parte din viața noastră, ci ar trebui să fie viața noastră. Simplu spus, ne închinăm cu adevărat dacă suntem îndrăgostiți de Isus Cristos! Oare cât din închinarea noastră este cu adevărat pentru Domnul și cât este doar pentru ca noi să ne simțim bine că ne-am făcut datoria? Rolul închinării nu este egocentric, ne închinăm pentru ca Dumnezeu să primească toată gloria. Dacă ne închinăm din toată inima, ca să Îi oferim Lui Dumnezeu ceea ce merită, ne putem bucura de beneficiile intrării în prezența Lui, dar dacă ne închinăm și îl lăudăm pe Dumnezeu doar de pe buze, crezând că Îl convingem să ne dea ce Îi cerem, ne înșelăm singuri.

  • Psalmii 18:1-3, 46, 49 Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meutăria care mă scapă şi întăritura mea! Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!” şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei […]. Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele, […] De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău.

Regele David a înțeles cât de important este să-L cunoști pe Dumnezeu. Cu cât a înțeles mai multe despre bunătatea și caracterul Lui Dumnezeu, cu atât L-a lăudat mai mult și mai profund. Descrierea Lui Dumnezeu este laudă și pe măsură ce declarăm adevărul despre Cine este Domnul, ne apropiem de El și devenim mai conștienți de atributele Sale. În timp ce facem acest lucru, ne întărim credința și încrederea în Domnul, permițându-I să lucreze în numele nostru. Închinarea care atinge inima Lui Dumnezeu începe după ce intrăm în prezența Lui. Pe măsură ce creștem în înțelegerea măreției și a caracterului Lui Dumnezeu, realizăm tot mai mult că depindem total de El și ca urmare închinarea noastră devine o experiență mai profundă. Inclusiv faptul că respirăm este doar urmarea harului Său și tot ce avem, am primit de la El, deci cum am putea să nu-L prețuim pe Domnul nostru?

Ce înseamnă cu adevărat cuvântul „închinare”? În majoritatea dicționarelor, „închinarea” înseamnă „manifestarea evlaviei către divinitate prin practici religioase specifice fiecărui cult; onorare și admirație profundă și respectuoasă; plecăciune”. În Biblie, există mai multe cuvinte originale în ebraică și greacă, pentru închinare și fiecare acoperă un aspect diferit al închinării. Să vedem ce înseamnă cele mai semnificative dintre acestea, în conformitate cu “The KJV Old Testament Hebrew Lexicon” și “Strong’s Hebrew and Greek Concordance”.

1. „Barak” înseamnă „a îngenunchea, a se pleca, a-L binecuvânta pe Dumnezeu, a adora omagiind capetele încoronate sau pe Dumnezeu”. Este actul de a ne pleca sincer sau de a îngenunchea în fața Domnului în adorare, pentru că este important pentru noi și pentru că ne încredem că lucrează în favoarea noastră, nu pentru că suntem disperați sau pentru că cerșim ajutor. Ori de câte ori realizăm măreția și supremația Lui Dumnezeu, simțim nevoia să ne smerim la picioarele Lui.

  • Asculta Radio Levi